marți, 9 martie 2010

FERICIREA :)

E aglomerat.Ne rasucim mainile intr-un mod ciudat din dorinta de a ne atinge..Apoi cu elanul unui copil ne intoarcem usor si zambetul dispare treptat cand observam ca este altcineva in locul persoanei asteptate. Lasam capul in jos si ne continuam drumul prin multime facandu-ne loc pe strada ingusta in timp ce ochii ni se umplu de lacrimi ce se rostogolesc cu brutalitate pe obrajii nostrii…si apoi sub mangaierea fina a unei rafale de vant …se usuca. Si indraznim sa zambim din nou,indraznim sa ridicam capul de jos si astfel observam ca dupa colt asteapta o lumina bizara. In mod instinctiv cu pasi repezi ne grabim s-o cuprindem ,ne lumineaza intreaga fiinta si pentru prima data ochii ne stralucesc si zambetul devine tot mai larg. Pornim mai departe cu sentimental bizar ca noi suntem centrul intregului univers,constienti fiind ca oamenii ne privesc si ei fascinati.
Dar lumina dispare …dintr-o data a disparut brusc.Si atunci ritmul pasilor leneveste ,isi pierde magia,oamenii arata iar ca inainte … Atunci in sfarsit realizam ca torturati de aglomeratie ne-am crezut centrul universului doar pentru ca si noi stateam in mijlocul unei multimi nerealizand ca si ceilalti oameni erau prinsi in acelasi joc plin de capcane.
Si din nou ne curg lacrimi,si de data asta curg anevoios pline de dezamagire. Acum mergand printre ei le priveam fata asa cum si ei o facusera si ne intrebam daca pasii ne sunt ghidati de aceeasi minune . In fata iar se zaresc doua drumuri si mai ciudate..si acum cu elanul usor frant ne gandim pe care sa-l alegem rasucindu-ne din nou bratele cu incredere oarba sperand ca vraja va tine mai mult …Si atunci privind spre cer observam ca razele soarelui debuteaza negresit ca in fiecare dimineata pe scena infinitului si zambim ,alergam si ne simtim liberi…realizam in sfarsit ca vrem sa mergem mai departe alegand orice drum chiar daca ne lovim de peretele disperarii sau cadem in abisul dezamagirii exista totusi ceva ce merita urmat si cautat in cele mai bizare locuri.oricat de mare i-ar fi pretul…Fericirea. :)

Un comentariu: