sâmbătă, 8 mai 2010
joi, 29 aprilie 2010
FANTEZIA...UNUI VAMPIR...
Oricat de dura mi-ar fi singuratatea si oricat as colinda lumea de unul singur mimandu-mi propria-mi viata,trezind in ei,oamenii sclipiri ale propriei lor constiinte nu trebuia s-o fac…Daca m-as fi oprit la timp.Ce bizar ca tocmai eu imi puneam intrebari si tocmai eu nu ma puteam intoarce acolo unde am inceput ,sa opresc nebunia…Cum as face-o acum? Cum sa opresc totul? Cum,cand lumea ei se prabuseste sub privirea mea malefica.Corpul ei inca vrea,se agata de orice radacina insa mintea si sufletul ei sunt pe punctual de a cadea in abisul altei dimensiuni.Chiar acum,rupand putin cate putin firul vietii,se afla la granite dintre extaz si nebunie neputand pasi nici inainte nici inapoi. Cum sa paseasca inapoi sa cada ca un inger pierdut cu aripile frante?Cum sa-I tai tocmai eu firul ce o leaga de propriul blestem? Tocmai acum cand mintea ei e doar o masca sub care isi ascunde privirea,o masca ce ascunde moartea.Si cum sa paseasca inainte sa cada in mirajul acelui abis,innebunit sa-I striveasca ultimul dram de puritate.Cat egoism,cata rautate sa cred ca am vreun drept s-o iau de acolo si mai ales cata naivitate sa fi crezut ca niciunul din noi nu va plati pentru asta.Daca as fi inteles atunci ,daca as fi lasat-o sa mearga pe drumul ales de ea,drumul destinat ei poate as fi putut s-o privesc si acum cum zambeste si priveste cu proprii ei ochi …Si ce ironie ca n-a fost mana destinului..
duminică, 25 aprilie 2010
Ar trebui...
Ar trebui sa venim pe lume pe pasi de dans .Sa facem din nasterea noastra un spectacol ,sa avem ca spectator universul
Sa plangem pe ritmuri de vals.sa fugim dupa sunetul unei viori si sa ne trezim pe o scena goala unde timpul insusi e spectator.
Sa incantam campiile cu pasii nostrii plini de gratie
Sa cantam la lasarea noptii.
Sa ne unim glasum cu vantul .
Sa dansam prin ploaie.sa alergam de la un capat la altul al lumii numarand plicaturile de ploaie.,cucerindu-le rand pe rand
Sa cucerim lumea viselor .
Sa dansam cu printi si printese,cu demonii si ingerii mintilor noastre,sa acaparam imposibilul,sa-I revedem pe cei pe care-I iubim si sa dansam si iar sa dansam pana ce ei se indeparteaza si noi ne trezim iar in lumi separate.
Sa asteptam primavera si sa dansam dansul florilor.Sa ne transpunem pe rand in fiecare floare a pamantului ,sa ne scuturam de petale si sa fim iar oameni.
Sa ne schimbam culoarea parului in culorile zilei si ale noptii iar si iar
Sa dansam cu valurile sa ne plimbam pe mari pe ritmurile muzicii si sa invatam de la pasari cum sa zburam.
Sa plutim pe nori,sa zambim si apoi sa urcam catre stele sa-I descoperim pe cei ce se ascund in spatele lor.
Sa cucerim cel mai inalt varf de munte si sa-l invatam sa danseze
Sa privim luna de acolo,sa ne lumineze fulgerele bratelor si magia pasilor.
Sa ne hranim cu note muzicale,sa alergam mereu dupa apus si rasarit,sa sfidam timpul ,sa vedem trecutul,sa ne intoarcem in trecut si sa dansam pentru el.
Sa alergam printr-un lan de grau ,sa fugim odata cu vantul…Sa dansam mereu mereu pana ce in sfarsit vom adormi si dimineata sa ne nastem din nou pe pasi de dans.
Sa plangem pe ritmuri de vals.sa fugim dupa sunetul unei viori si sa ne trezim pe o scena goala unde timpul insusi e spectator.
Sa incantam campiile cu pasii nostrii plini de gratie
Sa cantam la lasarea noptii.
Sa ne unim glasum cu vantul .
Sa dansam prin ploaie.sa alergam de la un capat la altul al lumii numarand plicaturile de ploaie.,cucerindu-le rand pe rand
Sa cucerim lumea viselor .
Sa dansam cu printi si printese,cu demonii si ingerii mintilor noastre,sa acaparam imposibilul,sa-I revedem pe cei pe care-I iubim si sa dansam si iar sa dansam pana ce ei se indeparteaza si noi ne trezim iar in lumi separate.
Sa asteptam primavera si sa dansam dansul florilor.Sa ne transpunem pe rand in fiecare floare a pamantului ,sa ne scuturam de petale si sa fim iar oameni.
Sa ne schimbam culoarea parului in culorile zilei si ale noptii iar si iar
Sa dansam cu valurile sa ne plimbam pe mari pe ritmurile muzicii si sa invatam de la pasari cum sa zburam.
Sa plutim pe nori,sa zambim si apoi sa urcam catre stele sa-I descoperim pe cei ce se ascund in spatele lor.
Sa cucerim cel mai inalt varf de munte si sa-l invatam sa danseze
Sa privim luna de acolo,sa ne lumineze fulgerele bratelor si magia pasilor.
Sa ne hranim cu note muzicale,sa alergam mereu dupa apus si rasarit,sa sfidam timpul ,sa vedem trecutul,sa ne intoarcem in trecut si sa dansam pentru el.
Sa alergam printr-un lan de grau ,sa fugim odata cu vantul…Sa dansam mereu mereu pana ce in sfarsit vom adormi si dimineata sa ne nastem din nou pe pasi de dans.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
STOP ANIMAL TESTING
Pentru ca animalele sunt speciale
Pentru ca animalele sunt niste fiinte nevinovate
Pntru ca nu ne-au facut niciodata rau
Pentru ca au cea mai sincera privire
Pentru ca merita sa aiba drepturi( mai ales dreptul la viata)
Pentru ca e o cruzime sa omoram animalele pentru mofturile noastre
Pentru ca ne pot fi cei mai buni prieteni
Pentru ca foarte multi dintre noi iubim animalele si ne dorim sa oprim testarea produselor cosmetice pe animale iata lista firmelor care testeaza si care NU-si testeaza produsele pe animale
Firme care testeaza pe animale:
Coty (Adidas, Beckham, Calvin Klein, Cerutti, Chloe, Chopard, Davidoff, Jennifer Lopez, Jil Sander, Joop, Kenneth cole, Lancaster, Marc Jacobs, Miss Sporty, Rimmel, Sarah JEssica Parker, Vera Wang, Vivienne Westwood )
Colgate - Palmolive
Gilette
Henkel/Schwarzkopf
Johnson&Johnson
Kimberly - Clark
L’Oreal (Biotherm, Cacharel, Garnier, Gemey, Giorgio Armani, Guy Laroche, Helena Rubinstein, Kérastase, L’Oréal Paris, Lancôme Paris, Lanvin, Maybelline, Paloma Picasso Ralph Lauren, Vanderbilt, Laboratoarele Vichy)
Max Factor
Margaret AstorProcter and Gamble
Unilever
Yves Saint Laurent
Firme care NU testeaza pe animale :
Amway
Avene (Pierre Fabre)
Avon
Boots
Bourjois
Burt’s Bees
Chanel
Christian Dior
Durex
Estée Lauder Cos.(Clinique, Origins, Jane, Origins, Donna Karan, MAC, Prescriptives, Tommy Hilfiger)
Eucerin - apartine de Nivea
Gucci
Imperial Leather (Cusons)
Klorane (Pierre Fabre)
Lakme (o gama de produse profesionale pt par recent intrate pe piata romaneasca)
Lush
Montagne Jeunesse
MAC
Nivea
Oriflame
Revlon
Seventeen
The Body shop
Uriage
Yves Rocher
Pentru ca animalele sunt niste fiinte nevinovate
Pntru ca nu ne-au facut niciodata rau
Pentru ca au cea mai sincera privire
Pentru ca merita sa aiba drepturi( mai ales dreptul la viata)
Pentru ca e o cruzime sa omoram animalele pentru mofturile noastre
Pentru ca ne pot fi cei mai buni prieteni
Pentru ca foarte multi dintre noi iubim animalele si ne dorim sa oprim testarea produselor cosmetice pe animale iata lista firmelor care testeaza si care NU-si testeaza produsele pe animale
Firme care testeaza pe animale:
Coty (Adidas, Beckham, Calvin Klein, Cerutti, Chloe, Chopard, Davidoff, Jennifer Lopez, Jil Sander, Joop, Kenneth cole, Lancaster, Marc Jacobs, Miss Sporty, Rimmel, Sarah JEssica Parker, Vera Wang, Vivienne Westwood )
Colgate - Palmolive
Gilette
Henkel/Schwarzkopf
Johnson&Johnson
Kimberly - Clark
L’Oreal (Biotherm, Cacharel, Garnier, Gemey, Giorgio Armani, Guy Laroche, Helena Rubinstein, Kérastase, L’Oréal Paris, Lancôme Paris, Lanvin, Maybelline, Paloma Picasso Ralph Lauren, Vanderbilt, Laboratoarele Vichy)
Max Factor
Margaret AstorProcter and Gamble
Unilever
Yves Saint Laurent
Firme care NU testeaza pe animale :
Amway
Avene (Pierre Fabre)
Avon
Boots
Bourjois
Burt’s Bees
Chanel
Christian Dior
Durex
Estée Lauder Cos.(Clinique, Origins, Jane, Origins, Donna Karan, MAC, Prescriptives, Tommy Hilfiger)
Eucerin - apartine de Nivea
Gucci
Imperial Leather (Cusons)
Klorane (Pierre Fabre)
Lakme (o gama de produse profesionale pt par recent intrate pe piata romaneasca)
Lush
Montagne Jeunesse
MAC
Nivea
Oriflame
Revlon
Seventeen
The Body shop
Uriage
Yves Rocher
marți, 23 martie 2010
Descantec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Ana Blandiana
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Ana Blandiana
sâmbătă, 13 martie 2010
Suflete Pereche
Ei…ei il iubeau ,il aclamau,ii scandau numele iar si iar …Iar el le raspundea continuand sa strige dupa ajutor din ce in ce mai tare in lumina difuza cu ochii spre cer,uneori in genunchi.El plangea, isi cauta iesirea din labirintul acela zidit odata cu el pe care-l cunoscuse dintodeauna desi stia ca el e un intrus. El nu apartinea acelui loc dar labirintul in fiecare an zidea noi si noi ziduri…Acolo I se daduse tot si I se si luase. Acea bucata ce lipsea din el fusese smulsa candva de la el. Nu-si amintea cand dar stia ca undeva…Dar unde? De unde era sa stie el? De unde sa stie macar ce cauta? Si ei care nu vroiau sa-l ajute…Pentru ei era un rege,un zeu fara sa stie ca el isi avea propriul regat. Mereu mii si mii de oameni dar el nu se sfia sa le arate din nou…A schimbat,a rascolit,a daruit ,a luat,S-a reconstruit pe sine iar ei nu vedeau…Erau orbi, In fond lor nu le lipsea nimic
Cine a fost atat de crud sa-I ia insusi sensul vietii si Sa- l inchida in labirintul acela blestemat unde-si visa intregirea noapte de noapte.Cine a semanat atata distanta intre el si acel ceva? Doar el colindase toata lumea..milioane de priviri,sute de locuri dar niciodata n-a gasit-o.. Ce facuse el? Ce le facuse lor? Mereu i-a iubit iar ei l-au intemnitat pe viata,l-au amagit.Cine fusese atat de dur si cu ce gresise el de merita iadul ala cu toti demonii aia care-I scandau numele …Iar el le zambea impietrit de durere,secat de intrebari cu gura intredeschisa cerand ajutor desi stia ca e in zadar.
Si pana la urma ce i-au facut? L-au ucis blestematii.L-au ucis si le pare rau.Acum nu mai sunt orbi si il striga sa vina inapoi,il ademenesc ca-l vor elibera.Dar el nu raspunde acum…E prea departe…Acum se uita cu ochii ficsi catre cer si catre locurile unde el obisnuia sa le ceara sa-l ajute…dar magia s-a pierdut acum.Ei au ramas la fel de ofiliti de fazi ,fara culoare. Ei si numai ei sunt de vina ca acea jumatate a lui rataceste acum pe undeva chinuita de lipsa lui… poate intrun alt colt al lumii,intrun alt labirint…
Micutul ei castel,al ei si doar al ei cu slujitori putini cu pereti reci pe care n-avusese niciodata curajul sa-l paraseasca. Ea nu vazuse alte castele decat in vise.Uneori se imagina evadand ,se imagina departe, in orase cu multe lumini ce simtea ca-i apartin.
Dar acolo, in orasul cu cele mai multe lumini, erau ei,oameni muti de uimire. Plangeau atat de tare incat si ea le simtea agonia prin peretii grosi ai castelului. Dar ea nu avea de ce sa planga. Aceea nu era lumea ei, iar el fusese regele lor nu al ei. Niciodata n-avusese curiozitatea sa-i vada ochii. Acum el murise si devenise simbolul orasului cu multe lumini la care ea visa…Intr-un final i-a zarit chipul ,ochii, zambetul…
Statea acum intr-un colt al castelului, ghemuita, tremura…si-a lipit obrazul de marmura rece…Ce rege frumos…
Iar ochii aia unde-i mai vazuse ea? Semanau oare cu ochii altcuiva sau ii privise candva ,doar ea, inainte sa fie adusa in castelul asta si sa uite tot.
Ce ciudat, brusc orasul cu lumini parea asa slab luminat. De ce sa-si paraseasca castelul sis a plece acolo?....Ce prostie…
El a luat cu el toata lumina la care ea visase de-o viata. Daca ar fi putut si el sa-i vada ochii acum, poate s-ar fi intors inapoi si ar lumina iar orasul.
Dar el acum avea alt regat iar orasul avea sa domneasca in intuneric, iar ea…n-avea sa-si mai paraseasca vreodata castelul…
Cine a fost atat de crud sa-I ia insusi sensul vietii si Sa- l inchida in labirintul acela blestemat unde-si visa intregirea noapte de noapte.Cine a semanat atata distanta intre el si acel ceva? Doar el colindase toata lumea..milioane de priviri,sute de locuri dar niciodata n-a gasit-o.. Ce facuse el? Ce le facuse lor? Mereu i-a iubit iar ei l-au intemnitat pe viata,l-au amagit.Cine fusese atat de dur si cu ce gresise el de merita iadul ala cu toti demonii aia care-I scandau numele …Iar el le zambea impietrit de durere,secat de intrebari cu gura intredeschisa cerand ajutor desi stia ca e in zadar.
Si pana la urma ce i-au facut? L-au ucis blestematii.L-au ucis si le pare rau.Acum nu mai sunt orbi si il striga sa vina inapoi,il ademenesc ca-l vor elibera.Dar el nu raspunde acum…E prea departe…Acum se uita cu ochii ficsi catre cer si catre locurile unde el obisnuia sa le ceara sa-l ajute…dar magia s-a pierdut acum.Ei au ramas la fel de ofiliti de fazi ,fara culoare. Ei si numai ei sunt de vina ca acea jumatate a lui rataceste acum pe undeva chinuita de lipsa lui… poate intrun alt colt al lumii,intrun alt labirint…
Micutul ei castel,al ei si doar al ei cu slujitori putini cu pereti reci pe care n-avusese niciodata curajul sa-l paraseasca. Ea nu vazuse alte castele decat in vise.Uneori se imagina evadand ,se imagina departe, in orase cu multe lumini ce simtea ca-i apartin.
Dar acolo, in orasul cu cele mai multe lumini, erau ei,oameni muti de uimire. Plangeau atat de tare incat si ea le simtea agonia prin peretii grosi ai castelului. Dar ea nu avea de ce sa planga. Aceea nu era lumea ei, iar el fusese regele lor nu al ei. Niciodata n-avusese curiozitatea sa-i vada ochii. Acum el murise si devenise simbolul orasului cu multe lumini la care ea visa…Intr-un final i-a zarit chipul ,ochii, zambetul…
Statea acum intr-un colt al castelului, ghemuita, tremura…si-a lipit obrazul de marmura rece…Ce rege frumos…
Iar ochii aia unde-i mai vazuse ea? Semanau oare cu ochii altcuiva sau ii privise candva ,doar ea, inainte sa fie adusa in castelul asta si sa uite tot.
Ce ciudat, brusc orasul cu lumini parea asa slab luminat. De ce sa-si paraseasca castelul sis a plece acolo?....Ce prostie…
El a luat cu el toata lumina la care ea visase de-o viata. Daca ar fi putut si el sa-i vada ochii acum, poate s-ar fi intors inapoi si ar lumina iar orasul.
Dar el acum avea alt regat iar orasul avea sa domneasca in intuneric, iar ea…n-avea sa-si mai paraseasca vreodata castelul…
joi, 11 martie 2010
ORA DE SPORT...
Marti...ora de sport a domnului profesor Constantin Trandafir..Dupa cateva minute de injuraturi la adresa lui si a salii de sport a Colegiului National Gheorghe Lazar pornim agale spre ora..Domn profesor vesnic cu catalogul in brate dornic sa puna cate o absenta si sa ameninte cu corigenta chiar daca unii sunt scutiti ...
Ora decurge normal...cei 5 care fac sportul isi ocupa locurile fruntase spre cosul de baschet...Gman incepe sa alerge haotic din dorinta de a prinde mingea, ezita in a-i pasa lui Stefan gandindu-se ca poate nu ajunge ca cos...Atunci Alex profita de ocazie ia mingea i-o paseaza lui Gogo care care ii paseaza Ancai Patru care da rateu.Jocul continua...Sportivii adevarati sunt cei de pe banca de rezerva.Dupa o bataie cu clasa a 5,un ragnet adresat lui Gman "Gmaaaaan,stii cine e Gela?"Cristina il intreaba pe domn profesor: Cristina:Domn profesor aveti prietena?
Domn profesor:da,doua
Cristina:si le iubiti?
Domn profesor:nu!
Cristina:AAA,deci le tineti pentru babardeala!
In continuare un dialog incitant intre Deea si Domnul Trandafir .
*DeeA*: buna seara domn' profesor
*DeeA*: savu andreea de
*DeeA*: la H
*DeeA*: sunt
Constantin Trandafir: buna seara
*DeeA*: ce faceti
Trandafir: ce faci fata cu benzina?
*DeeA*: ))))
*DeeA*: caut baiat cu dacie
Trandafir: mi-a parut asa de rau cand ti-am pus absenta
Trandafir: ce faci?
*DeeA*: pai vedeti
*DeeA*: ce sa fac e akasa
*DeeA*: invat la romana pt maine la meditatii
*DeeA*: da mi-e o leneeeeee
*DeeA*: domn' profesor
*DeeA*: sunt suparata pe d-voastra
*DeeA*: rau de tot
*DeeA*: jurrr !!!!
Trandafir: dc
*DeeA*: ca i-ati dat 6 lu roseanu
*DeeA*: face mereu baschet
*DeeA*: da ii e frica sa stea in maini si sa se dea
*DeeA*: peste cap
Trandafir: don't worry ,be happy
Si acum pentru ca eu nu puteam lipsi din discutie...
*DeeA*: Va saluta anca vlad ))))))
Trandafir: stiu ca ma are la suflet
Trandafir: id-ul meu l-am dat la toate clasele
Trandafir: insa la clasa a 12a nu l-am dat
Trandafir: ca, oricum pleaca din liceu
*DeeA*: da' dc ne discriminati
*DeeA*: ?
[deea:YO vobresc cu el de discrmnare si el e negru]
Trandafir: dar, eu acum ies
Trandafir: nu ca sa invat la romana
*DeeA*: dar
*DeeA*: sa faceti
*DeeA*: ce
*DeeA*:
DeeA: Trandafir: sa ma uit pe hi5 unei fete cu benzina
[deea:E RUPT]
Trandafir: traim intr-o lume a comunicarii
*DeeA*: binee haidii paaaaaaa
Ora decurge normal...cei 5 care fac sportul isi ocupa locurile fruntase spre cosul de baschet...Gman incepe sa alerge haotic din dorinta de a prinde mingea, ezita in a-i pasa lui Stefan gandindu-se ca poate nu ajunge ca cos...Atunci Alex profita de ocazie ia mingea i-o paseaza lui Gogo care care ii paseaza Ancai Patru care da rateu.Jocul continua...Sportivii adevarati sunt cei de pe banca de rezerva.Dupa o bataie cu clasa a 5,un ragnet adresat lui Gman "Gmaaaaan,stii cine e Gela?"Cristina il intreaba pe domn profesor: Cristina:Domn profesor aveti prietena?
Domn profesor:da,doua
Cristina:si le iubiti?
Domn profesor:nu!
Cristina:AAA,deci le tineti pentru babardeala!
In continuare un dialog incitant intre Deea si Domnul Trandafir .
*DeeA*: buna seara domn' profesor
*DeeA*: savu andreea de
*DeeA*: la H
*DeeA*: sunt
Constantin Trandafir: buna seara
*DeeA*: ce faceti
Trandafir: ce faci fata cu benzina?
*DeeA*: ))))
*DeeA*: caut baiat cu dacie
Trandafir: mi-a parut asa de rau cand ti-am pus absenta
Trandafir: ce faci?
*DeeA*: pai vedeti
*DeeA*: ce sa fac e akasa
*DeeA*: invat la romana pt maine la meditatii
*DeeA*: da mi-e o leneeeeee
*DeeA*: domn' profesor
*DeeA*: sunt suparata pe d-voastra
*DeeA*: rau de tot
*DeeA*: jurrr !!!!
Trandafir: dc
*DeeA*: ca i-ati dat 6 lu roseanu
*DeeA*: face mereu baschet
*DeeA*: da ii e frica sa stea in maini si sa se dea
*DeeA*: peste cap
Trandafir: don't worry ,be happy
Si acum pentru ca eu nu puteam lipsi din discutie...
*DeeA*: Va saluta anca vlad ))))))
Trandafir: stiu ca ma are la suflet
Trandafir: id-ul meu l-am dat la toate clasele
Trandafir: insa la clasa a 12a nu l-am dat
Trandafir: ca, oricum pleaca din liceu
*DeeA*: da' dc ne discriminati
*DeeA*: ?
[deea:YO vobresc cu el de discrmnare si el e negru]
Trandafir: dar, eu acum ies
Trandafir: nu ca sa invat la romana
*DeeA*: dar
*DeeA*: sa faceti
*DeeA*: ce
*DeeA*:
DeeA: Trandafir: sa ma uit pe hi5 unei fete cu benzina
[deea:E RUPT]
Trandafir: traim intr-o lume a comunicarii
*DeeA*: binee haidii paaaaaaa
marți, 9 martie 2010
FERICIREA :)
E aglomerat.Ne rasucim mainile intr-un mod ciudat din dorinta de a ne atinge..Apoi cu elanul unui copil ne intoarcem usor si zambetul dispare treptat cand observam ca este altcineva in locul persoanei asteptate. Lasam capul in jos si ne continuam drumul prin multime facandu-ne loc pe strada ingusta in timp ce ochii ni se umplu de lacrimi ce se rostogolesc cu brutalitate pe obrajii nostrii…si apoi sub mangaierea fina a unei rafale de vant …se usuca. Si indraznim sa zambim din nou,indraznim sa ridicam capul de jos si astfel observam ca dupa colt asteapta o lumina bizara. In mod instinctiv cu pasi repezi ne grabim s-o cuprindem ,ne lumineaza intreaga fiinta si pentru prima data ochii ne stralucesc si zambetul devine tot mai larg. Pornim mai departe cu sentimental bizar ca noi suntem centrul intregului univers,constienti fiind ca oamenii ne privesc si ei fascinati.
Dar lumina dispare …dintr-o data a disparut brusc.Si atunci ritmul pasilor leneveste ,isi pierde magia,oamenii arata iar ca inainte … Atunci in sfarsit realizam ca torturati de aglomeratie ne-am crezut centrul universului doar pentru ca si noi stateam in mijlocul unei multimi nerealizand ca si ceilalti oameni erau prinsi in acelasi joc plin de capcane.
Si din nou ne curg lacrimi,si de data asta curg anevoios pline de dezamagire. Acum mergand printre ei le priveam fata asa cum si ei o facusera si ne intrebam daca pasii ne sunt ghidati de aceeasi minune . In fata iar se zaresc doua drumuri si mai ciudate..si acum cu elanul usor frant ne gandim pe care sa-l alegem rasucindu-ne din nou bratele cu incredere oarba sperand ca vraja va tine mai mult …Si atunci privind spre cer observam ca razele soarelui debuteaza negresit ca in fiecare dimineata pe scena infinitului si zambim ,alergam si ne simtim liberi…realizam in sfarsit ca vrem sa mergem mai departe alegand orice drum chiar daca ne lovim de peretele disperarii sau cadem in abisul dezamagirii exista totusi ceva ce merita urmat si cautat in cele mai bizare locuri.oricat de mare i-ar fi pretul…Fericirea. :)
Dar lumina dispare …dintr-o data a disparut brusc.Si atunci ritmul pasilor leneveste ,isi pierde magia,oamenii arata iar ca inainte … Atunci in sfarsit realizam ca torturati de aglomeratie ne-am crezut centrul universului doar pentru ca si noi stateam in mijlocul unei multimi nerealizand ca si ceilalti oameni erau prinsi in acelasi joc plin de capcane.
Si din nou ne curg lacrimi,si de data asta curg anevoios pline de dezamagire. Acum mergand printre ei le priveam fata asa cum si ei o facusera si ne intrebam daca pasii ne sunt ghidati de aceeasi minune . In fata iar se zaresc doua drumuri si mai ciudate..si acum cu elanul usor frant ne gandim pe care sa-l alegem rasucindu-ne din nou bratele cu incredere oarba sperand ca vraja va tine mai mult …Si atunci privind spre cer observam ca razele soarelui debuteaza negresit ca in fiecare dimineata pe scena infinitului si zambim ,alergam si ne simtim liberi…realizam in sfarsit ca vrem sa mergem mai departe alegand orice drum chiar daca ne lovim de peretele disperarii sau cadem in abisul dezamagirii exista totusi ceva ce merita urmat si cautat in cele mai bizare locuri.oricat de mare i-ar fi pretul…Fericirea. :)
duminică, 7 martie 2010
Era primavara anului 1991..Copacii tocmai inmugureau.Iarna se zbatea sa ramana,primavara se asternea tot mai ferm.Printre ghiocei,zambile si alte flori...intr-o dimineata senina de primavara mai exact pe 5 martie 1991...cerul s-a innegrit. Pentru scurt timp soarele a pierit complet,era intuneric ,stelele cadeau in prostie si atunci...s-a nascut Anca...Pentru inceput nimeni nu avea sa realizeze potopul care tocmai se abatuse asupra omenirii.aveau sa urmeze intrebarile'de ce?', 'Cu ce a gresit omenirea?'. 'Sa fie oare ceva mai mare decat insusi pacatul stramosesc?'Oamenii nu intelegeau. Cert e ca...pe data de 5 martie 1991 si-au primit pedeapsa...
Intr-un lacas undeva prin Rahova City avea sa se dezvolte cel mai mare cosmar de la cruciade incoace. Ca si cum n-ar fi fost suficient la varsta de 3 ani necazul s-a abatut asupra gradinitei nr. 205 a carei soarta tocmai fusese pecetluita.Pana la varsta de 7 ani avea sa terorizeze si sa mutileze mii de tinere destine si ele prizoniere in gradinita 205. La 7 ani micuta creatura urmeaza scoala generala nr.280 ,scoala ce a fost desfiintata odata cu absolvirea creaturii din lipsa de elevi si profesori.La varsta de 15 acest demon se inscrie la Colegiul National Gheorghe Lazar unde planurile sale diabolice aveau sa se impleteasca cu multe alte entitati ale colegiului formand astfel blestemul Gheorghe Lazar. Aceasta creatura supravietuieste si astazi si tinde sa-si indrepte tentaculele veninoase spre facultatea de teatru unde spera sa acapareze alte mii de suflete neprihanite si sa smulga priviri mute de uimire din randul spectatorilor nevinovati.Pentru a acapara cat mai multi oameni,creatura a inceput sa utilizeze un blog in scopul ultim de declansare a apcalipsei internetului.
Intr-un lacas undeva prin Rahova City avea sa se dezvolte cel mai mare cosmar de la cruciade incoace. Ca si cum n-ar fi fost suficient la varsta de 3 ani necazul s-a abatut asupra gradinitei nr. 205 a carei soarta tocmai fusese pecetluita.Pana la varsta de 7 ani avea sa terorizeze si sa mutileze mii de tinere destine si ele prizoniere in gradinita 205. La 7 ani micuta creatura urmeaza scoala generala nr.280 ,scoala ce a fost desfiintata odata cu absolvirea creaturii din lipsa de elevi si profesori.La varsta de 15 acest demon se inscrie la Colegiul National Gheorghe Lazar unde planurile sale diabolice aveau sa se impleteasca cu multe alte entitati ale colegiului formand astfel blestemul Gheorghe Lazar. Aceasta creatura supravietuieste si astazi si tinde sa-si indrepte tentaculele veninoase spre facultatea de teatru unde spera sa acapareze alte mii de suflete neprihanite si sa smulga priviri mute de uimire din randul spectatorilor nevinovati.Pentru a acapara cat mai multi oameni,creatura a inceput sa utilizeze un blog in scopul ultim de declansare a apcalipsei internetului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)